ANTOLOGIA DE NUVELE

~„Proza de astăzi“

În momentul de faţă specia cea mai încununată de realizări notabile rămâne romanul, dacă atribuim această calitate şi unor opere care nici nu şi-au propus să fie romane, ignorând construcţia şi simetria. Puternic vitaminizate, povestirea şi nuvela respiră mai uşor sub presiunea romanului, deoarece au adaptat modalităţi mai libere de exprimare. Se poate afirma că povestitorii nu mai sunt înghiţiţi de romancieri. Mulţi autori şi-au legat debutul de roman, descoperind ulterior farmecul genului scurt şi ridicându-i prestigiul. Între exprimările celui din urmă regăsim atmosferizarea şi cultivarea misterului (Gheorghe Neagu, Gheorghe Stroe, Florin Contrea), vocaţia satirică (Ioan Velica, Virgil Panait, Lucian Gruia), tentaţia spre story (Lucia Olaru Nenati, Ştefan Dumitrescu), alunecarea în poem (Cezarina Adamescu, Elena Buică, Ioan Benche, Tudor Cicu), vibraţia actualităţii şi a banalului cotidian (Aurel Anghel, Ion Dincă, Gheorghe Postelnicu).

Între aceste modalităţi operează numeroase puncte de intersectare care definesc personalitatea fiecăruia. A devenit evident că succesul unui prozator este uşurat de cunoaşterea şi asimilarea tehnicilor şi mijloacelor moderne. Veritabile structuri de concentraţie epică, textele întâlnite pe situri şi pe forumuri, acumulează detalii pe orizontală sau încearcă tot mai mult sondarea în existenţial, oferind astfel convertiri fabuloase, cât şi dorinţa de a emoţiona(Mariana Brăescu, Artur Silvestri). Visul de creaţie poate fi prezentul, singura noastră bogăţie. La vremuri noi, tipologii noi. Povestirea actuală, formă concentrată de expunere, îşi ia misiunea grea de a abrevia nesfârşitul vieţii.

Când am conceput primele mele cărţi (Vâsla de sare, 14 povestiri, Tânărul Veronel – publicat de curând la editura Semănătorul) am privit portretul lui Marin Preda şi mi-am propus să nu amestec proza cu eseul, epicul cu confesiunea măruntă.

GHEORGHE POSTELNICU

TrackBack URI

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat: