ANTOLOGIA DE NUVELE

martie 23, 2007

DANIEL DRAGOMIRESCU

Filed under: antologia de nuvele — by ARP @ 4:49 pm

 

LUMINILE ORAŞULUI

 

Mariana îl apucă pe Ştefănel de mână şi-o luă repede din loc. Când ajunseră la şcoala bulgară, după ce bâjbâiră pe tot felul de străzi şi străduţe – surpriză mare, dar nu tocmai plăcută. Portarul nu le dădu voie să intre şi numai la insistenţele Marianei, într-un târziu, se ivi un bărbat îmbrăcat într-un costum cenuşiu care se recomandă profesorul Cutare, director adjunct… şi vru să ştie care le era păsul. Urmă o discuţie stante pedes şi în final omul în costum cenuşiu, care afişa un aer oarecum blajin şi binevoitor, le dădu de ştire că solicitarea cu care veniseră acolo nu avea sorţi de reuşită, bătuseră drumul degeaba. Şcoala lor nu primea la înscriere decât copii vorbitori de bulgară din Bucureşti, nu şi din provincie, îi părea rău, dar astea erau dispoziţiile ministerului şi nu putea să le încalce, sfârşi el cu un aer complezent şi condescendent, dar inflexibil. Zadarnic încercă Mariana să-i explice că la ea în familie se vorbea bulgăreşte din tată-n fiu tocmai de pe timpul lui Pazvante şi în van se sili să-l convingă pe om să accepte să le primească, cu titlu de excepţie, actele de înscriere… Omul cenuşiu clătină din cap politicos, dar ferm, repetând că>>>continuarea aici>>>

 

(fragment din „Cronica Teodoreştilor”)

DANIEL DRAGOMIRESCU

 

TrackBack URI

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat: